Incompentența despre care vorbim astăzi se mai poate traduce prin aroganță sau chiar și prin nesimțire. Trebuie să-ți fi pus și tu măcar o dată întrebarea asta: “Cum o fi ajuns individul acesta să-mi fie șef?”. Uneori dăm vina pe societate și nepotisme, alteori pe noroc sau aroganță.

Când șeful sau liderul echipei manifestă aroganță și/sau lipsă de respect și încearcă să pară că știe totul, să știi că n-o face neapărat intenționat. Și în niciun caz nu vorbim despre noroc.

Puțini oameni știu că acest fenomen atât de larg răspândit are un nume: Efectul Dunning-Kruger, un efect care se manifestă în lumea întreagă și n-are nicio legătură cu norocul sau ghinionul fiecăruia.

Să înțelegem de ce oamenii incompentenți ajung în funcții de conducere, citind acest studiu:

“În anul 1999, psihologii Justin Kruger și David Dunning de la Cornell University, au publicat rezultatele unor serii de studii, în care au investigat măsura în care indivizii sunt conștienți de limitele competenței sau incompentenței lor. Studiile au fost inspirate dintr-un caz real în care un spărgător de bănci a jefuit în timpul zilei două bănci din Pittsburg, aparent fără să facă niciun efort să-și ascundă identitatea. După ce a fost prins de poliție, spărgătorul a părut foarte surprins de acest lucru pentru că el iși acoperise fața cu SUC DE LĂMÂIE. Aparent, spărgătorul era convins că sucul de lămâie întins pe față îl va face invizibil camerelor video de supraveghere.”

Kruger și Dunning n-au rămas indiferenți acestei întâmplări și au hotărât să investigheze legătura dintre limitele abilităților unor indivizi de a se evalua corect și nivelul lor de incompetență.

Foto: cariereonline.ro