Mişcările anunţate de Trump, discuţiile cu Putin, economia şubredă a Europei, toate anunţă schimbări importante în geopolitica lumii. Nimic neaşteptat. Istoria ne arată că după un timp, lucrurile se schimbă.
A fost Primul Război Mondial, botezat aşa după ce s-a încheiat. A fost mai apoi şi cel de-al Doilea Război Mondial, botezat înainte, să nu ne speriem, dar să ne pregătim chiar pentru un al Treilea Război Mondial. Şi pentru o nouă împărţire a puterilor.
Nu e timpul să ne plângem că nu am fost băgaţi în seamă la negocieri, suntem mici şi vom fi mereu sub piciorul unei puteri a lumii. Acum, contează şi al cui va fi pantoful care ne va călca pe cap.
Din păcate, nu-l vom alege noi. Noi vom intra la cei aleşi.
Filosoful şi geopoliticianul rus Aleksandr Dughin prevede o împărţire rapidă a puterii în lume, între Rusia şi Statele Unite ale Americii. Nu e o viziune nouă, pentru că ea este împărtăşită cu toată credinţa şi de noul ales al americanilor, Trump. Putin ştim că e un vizionar, are în birou o hartă mare a fostului URSS şi nu şi-a ascuns niciodată dorinţa de influenţă a puterii în teritoriile de pe vremuri ale imperiului rusesc.
Dughin prezice, crede cu tărie că UE va dispărea, nu va avea puterea să se susţină, mai ale dacă Germania intră în recesiune. Criza a venit deja la nemţi, iar cea mai importantă industrie, cea a automobilelor, începe să scârţâie sub roţile viitorului. Nemţii au cam dat greş pe partea electrică şi au pierdut teren, mai ales în faţa Chinei, care câştigă teren serios pe această piaţă, în această industrie extrem de importantă a lumii.
Redistribuirea lumii e doar o chestiune de timp, în viziunea lui Dughin. Iar ea se va face fie cu pace, fie cu război. Şi aici e o chestiune de alegere. Predă Europa puterea? Germania şi Marea Britanie îşi vor păstra influenţa pe partea de vest, Rusia va trece iar la putere în Europa de Est, iar Trump va lua ce doreşte, de unde vrea, din toată lumea. Mai e şi China, dar ea e oricum mare şi are interese economice cu toată lumea. Şi cu Europa, şi cu Rusia, şi cu America.
Evident, toată lumea speră să nu înceapă un nou război. Vorbesc aici de noi, oamenii de rând. Ce au în cap cei de la vârful lumii, cei care au puterea, e greu de intuit. Poate ei şi-l doresc, poate vor să lovească unele economii care au luat-o prea puternic în sus. China e una dintre aceste puteri, dar e foarte greu de doborât. De ce? Pentru că toată lumea, aşa cum am spus şi mai sus, are nevoie de China. Aşa cum China are nevoie de toţi.
India este şi ea o miză, are cea mai mare populaţie, este o pâine de mâncat. Iar India nu este o putere armată extraordinară, cum este China. Influenţa asupra Indiei poate fi la mare căutare, în viitorul apropiat.
Dar să ne întoarcem la România, care are toate şansele să revină sub controlul estului. Mai ales că războiul din Ucraina pare pierdut de Zelinski, numit de Trump un comendiant slab. Influenţa Rusiei va ajunge iar la graniţele României, curând, foarte curând. Nu e chiar o veste mare.
Uşor, uşor, puterile suveraniste câştigă teren în această luptă acerbă, pe alocuri nedreaptă, dar geopolitica este ca un joc de poker. Trişezi şi câştigi. Şi în România, Călin Georgescu a luat un avânt neaşteptat, deşi pâna anul trecut era un personaj complet obscur, un cvasinecunoscut.
Nu mai e aşa. Culmea, e tot primul în sondaje, cu cele mai mari şanse să câştige, chiar dacă partidele de la putere s-au unit prin Crin Antonescu. Vedem ce o fi în mai.
Până atunci se vor mai întâmpla multe în lume. Sunt alegeri şi în Germania, iar actualul premier Olaf Scholz are şanse tot mai mici să rămână. Totuşi, nemţii vor rămâne cu democraţia în mână, dar criza bate la poarta Brandeburg.
Acum, dacă va câştiga Georgescu, e greu de spus în ce parte o va lua România democratică. Va rămâne mână în mână cu UE, dar până când. Până când va mai rezista această Uniune Europeană, pe care Trump şi Putin vor să o îngenuncheze. Îi cam încurcă.
Dar să fim clari, Europa nu dispare, n-o fură nimeni. Doar se vor împărţi puterile. Iar România va fi tot în Europa. Geografic şi politic. Ai cui vom fi? Probabil nu ai Americii.
Poate nici ai Rusiei.
Poate vom avea influenţă din ambele părţi. Ar fi calea de mijloc cea mai bună, cea câştigătoare.
E clar că nu ne dorim un război, nici armat, nici economic. Suntem bine cum suntem şi vrem să rămânem aşa. Ai nimănui şi ai tuturor.
