Un proiect de 1 miliard de euro, cel al hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti din județul Cluj, considerat esenţial pentru sistemul energetic al ţării, bate pasul pe loc de 40 de ani. Primele schiţe ale hidrocentralei au fost făcute la mijlocul anilor ’70, fiind aleasă ulterior locaţia.

Autorităţile descriu proiectul hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti ca fiind unul esenţial pentru sistemul energetic al ţării. Însă acţiunile concrete pentru realizarea lui se lasă aşteptate de ani buni. În valoare de 1 miliard de euro, proiectul a prins contur în urmă cu aproape jumătate de secol, dar nu dă semne că va fi terminat în următorul deceniu, deşi e „prioritar” de zece ani.

Priorităţi pe hârtie şi în declaraţii, niciun calendar fix

”Proiectul hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti este un proiect prioritar pentru România pe care neapărat trebuie să îl realizăm”, spunea, la începutul acestui an, ministrul Energiei Anton Anton. Acelaşi ministru sublinia importanţa proiectului, spunând că este o “chestiune obligatorie”.

Declaraţiile sunt doar cele mai recente dintr-un şir de explicaţii date de autorităţile centrale şi locale privind impactul major pe care hidrocentrala îl va avea şi cât de importantă este construcţia ei. Încă din 2009, proiectul era văzut ca unul „prioritar” pentru Guvern, după cum declara la acea dată premierul Emil Boc, când Executivul a şi adoptat un memorandum în acest sens, care însă nu mai produce efecte juridice în prezent.

De altfel, proiectul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarnița-Lăpuștești a fost inclus şi în anul 2018 în lista proiectelor strategice de investiții care urmează a fi pregătite și atribuite în parteneriat public privat de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP), conform HG nr. 643/23.08.2018.

„Proiectul CHEAP Tarnița-Lăpuștești – Ministerul Energiei a avizat Hotărârea de guvern inițiată de CNSP prin care se aprobă Studiul de fundamentare al proiectului. Conform prevederilor OUG nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat, CNSP va selecta partenerul privat și va gestiona problematica aferentă încheierii contractului de parteneriat public-privat în vederea realizării CHEAP Tarnița – Lăpuștești”, se arată într-un răspuns al Ministerului Energiei remis MEDIAFAX.

Ministerul nu a răspuns însă întrebărilor privind calendarul avut în vedere pentru realizarea proiectului şi nici care este efectiv stadiul procesului de selectare a partenerului privat.

Condițiile formulate de investitorii din China ar fi dus la modificări ale procedurii de selecție prin încălcarea principiul transparenței

În vara anului 2015 a fost stabilită lista finală cu trei ofertanţi precalificaţi pentru construirea hidrocentralei: China Gezhouba Group Company Limited – Wu Lingpower Corporation Limited, China Huadian Engineering Co. LTD. – Guizhou Wujiang Hydropower Development Co. LTD şi Huaneng Lancang River Hydropower Inc. – Hydrolancang International Energy Co. LTD. De atunci şi până în 2017 s-au purtat negocieri pe baza ofertelor şi, în mod normal, ar fi urmat elaborarea caietului de sarcini final, derularea licitaţiei, stabilirea investitorului câştigător şi negocierea şi semnarea documentelor finale cu acesta.

Ministerul Energiei susţine însă că investitorii din China care ar fi trebuit să construiască hidrocentrala au pus condiţii imposibil de acceptat de statul român.

„Condițiile formulate de investitorii din China care au participat la procedura de selecție derulată în perioada 2014-2017 (dintre care unele au fost calificate de aceștia ca fiind esențiale pentru participarea la etapa angajantă la proiect) nu au putut fi acceptate, întrucât ar fi fost de natură să conducă la modificări esențiale ale procedurii de selecție prin încălcarea principiul transparenței și/sau principiul egalității de tratament”, a transmis ministerul.

Despre centrala Tarniţa-Lăpuşteşti

Centrala va fi situată la 30 km depărtare de orașul Cluj-Napoca, pe valea râului Someșul Cald, pe versantul stâng al acumulării Tarnița și este prevăzută a se realiza cu patru grupuri reversibile, turbina-pompă, cu o putere instalată de 4x 250 MW, construcția fiind preconizată a se realiza în două etape pe parcursul a 5-7 ani.

Principalul obiectiv al proiectului este creșterea siguranței în funcționare a SEN, centrala putând asigura funcționarea optimă și sigură a acestuia, în condițiile creșterii considerabile a portofoliului capacităților de producție din surse regenerabile, fiind un acumulator de energie electrică ce asigură transferul acesteia la vârful curbei de sarcină, furnizând, așa cum am arătat anterior, servicii tehnologice de sistem pentru România și țările învecinate.

Prin realizarea acestei capacități hidro cu acumulare prin pompaj pot fi acoperite atât nevoia crescută de stocare a energiei și transferul surplusului din zona de gol în cea de vârf a curbei de sarcină, precum și echilibrarea capacităților regenerabile de producție necontrolabilă prin asigurarea unei funcționări optime a grupurilor mari din sistem.

Proiectul hidrocentralei nu este însă unul nou, primele analize privind realizarea construcţiei fiind făcute în perioada 1975-1985, când Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament şi studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România. Apoi, în perioada 1985-1988, pe baza considerentelor tehnico-economice, s-au concretizat opțiunile spre bazinul Someşului Cald, unde lacul de acumulare Tarnița putea îndeplini rolul de rezervor inferior, locaţia fiind considerată drept cea mai favorabilă din punct de vedere geologic şi hidrologic.