INSTALAȚIA DE AER CONDIȚIONAT

Sistemele de aer condiționat au încetat de mult să mai fie privite ca accesorii de lux. Aerul condiționat a devenit un factor al siguranței active, iar astăzi, poate fi considerat parte integrată a specificațiilor de siguranță ale autovehiculului.

Design-ul circuitului sistemului de aer condiționat este de obicei la fel pentru toate vehiculele. Acesta poate varia ușor, în raport cu cerințele de răcire: volum habitaclu, climatul zonei de comercializare a vehiculului.

Componentele prezentate în acest articol sunt comune majorității sistemelor de aer condiționat.

Înainte de a analiza fiecare componentă în parte, haideți să vedem rolul acestora în ansamblul total al sistemului de aer condiționat.

Ce ştim până acum: Pentru a răci un obiect, căldura trebuie cedată. Un sistem de răcire prin compresie este folosit pe autovehicule pentru a furniza şi menţine o temperatură plăcută în autovehicul. Un agent de răcire circulă într-un circuit închis, schimbându-şi permanent starea din gazoasă în lichidă şi vice versa.

Agentul de răcire este:

– Comprimat în starea gazoasă;

– Condensat prin disiparea căldurii;

– Evaporat prin reducerea presiunii şi absorbția căldurii.

Afirmația conform căreia sistemul de aer condiționat produce aer rece este cumva greșită. Sistemul nu produce aer rece, ci extrage căldura din aerul aflat deja în vehicul.

Compresorul are rolul de a comprima refrigerentul, făcându-l să se încălzească.

Refrigerentul este pompat în circuit pe partea de înaltă presiune. În această fază, refrigerentul este în stare gazoasă, la presiune şi temperatură ridicată.

Refrigerentul circulă pe o distanță scurtă până la condensator. Căldura este acum extrasă din gazul cald comprimat, în condensor, prin asigurarea unui curent de aer ce circulă prin acesta (fie de un ventilator, fie efectiv de aerul întâmpinat la înaintarea vehiculului).

Refrigerentul condensează şi devine lichid atunci atinge temperatura de topire (dependentă de presiune). În această fază, refrigerentul este în stare lichidă la presiune înaltă şi temperatură medie. Refrigerentul lichid comprimat continuă să curgă printr-o “strangulare”.

Această strangulare poate fi de forma unui restrictor (orificiu tub) sau a unei supape de destindere termostatică (detentor). Odată ce agentul de răcire a ajuns la detentor, este injectat în evaporator făcând ca presiunea acestuia să scadă (partea de joasă presiune).

În interiorul evaporatorului, agentul de răcire lichid injectat se extinde şi se evaporă. Căldura necesară evaporării este extrasă din aerul cald ce se răcește la trecerea prin aripioarele de răcire ale evaporatorului. Astfel, temperatura în interiorul vehiculului este redusă la un nivel plăcut.

În această fază, refrigerentul este în stare de vapori, sub presiune joasă şi temperatura scăzută. Acum, în stare gazoasă din nou, refrigerentul iese din evaporator. Agentul de răcire este din nou tras de compresor şi îşi reia ciclul prin componentele sistemului de aer condiționat. Astfel, circuitul este închis. 

Capacitatea de răcire a sistemului de aer condiţionat depinde de specificaţiile fiecărui vehicul şi de categoria de încadrare a acestuia: volum habitaclu, necesitatea de răcire, etc..

În afară de elementele prezente în schema sistemului şi de cele enumerate în text, pot exista şi altele, precum: senzori de temperatură, comutatoare de presiune, atât pe partea de înaltă presiune cât şi pe cea de joasă presiune, dar şi robinete de scurgere a uleiului, în funcţie de design-ul circuitului şi de cerinţe.

De asemenea, aranjarea componentelor poate diferi de la un vehicul la altul. De exemplu, unele sisteme au un amortizor înainte de compresor, pentru a amortiza vibraţiile.

Distribuția aerului

Pentru reglarea temperaturii cât mai eficace şi mai rapid, robinetul de încălzire a fost înlocuit cu un volet de amestec

Acesta autorizează combinarea aerului cald cu cel rece, de la poziţia de căldură maximă (tot aerul trece pe lângă radiatorul de încălzire), până la poziţia de frig maxim (aerul nu trece decât pe lângă evaporator). 

Un alt element este voletul de recirculare a aerului, care selecționează intrarea aerului din exterior sau îl recirculă pe cel din interior. Prin urmare, utilizatorul poate alege izolarea de aerul din exterior, în anumite cazuri particulare şi temporare (aer exterior viciat, temperatură exterioară ridicată, etc.).

Această utilizare nu poate fi decât temporară, deoarece aerul din interior este viciat ceea ce poate duce la aburirea geamurilor. Mai există de asemenea şi voleti de repartizare a aerului, în funcţie de dorinţa utilizatorului.

În cazul climatizării manuale, utilizatorul trebuie să “caute” setările necesare unui nivel al temperaturii confortabil, în sensul că trebuie să ajusteze viteza ventilatorului, poziţia voletului de amestec, etc.. 

În cazul climatizării automate, calculatorul face această “căutare”, şi, din acest motiv, temperatura aerului oscilează mult mai puţin până la găsirea valorii cerute.

Climatizarea manuală este pusă în funcţiune atunci când modulul electronic (ECU-ul climatizării) primeşte informaţia că ventilatorul de habitaclu şi butonul AC au fost pornite. 

Atunci, în funcţie de temperatura evaporatorului, modulul electronic va cere calculatorului de injecţie punerea în funcţiune a climatizării, în funcţie de condiţiile din acel moment: turaţie, sarcina, etc.. În acelaşi timp, va pune la masă releul de comandă al ambreiajului compresorului şi pe cel de comandă al grupului motoventilator.

În cazul climatizării automate, pentru punerea în funcţiune, calculatorul de climatizare trebuie să primească informaţie de la butonul de aer condiționat. 

În funcţie de temperaturile interioare şi exterioare şi de nivelul de confort cerut, calculatorul de climatizare va comanda pornirea compresorului şi viteza ventilatorului habitaclu. 

În funcţie de evoluțiile sistemului şi de nivelul de echipare pot exista şi alţi captori care să permită calculatorului să regleze cât mai fin nivelul de confort.

Rolul diferiților senzori

Senzor de umiditate

Senzor de tip capacitiv, măsoară prin creşterea rezistenţei, umiditatea din aerul din habitaclu. Are ca scop comandarea voletului de recirculare. În general, poate fi localizat în braţul oglinzii retrovizoare de pe parbriz.

Senzor solar

Este un senzor de tip fotorezistiv, care informează calculatorul de intensitatea razelor solare, pentru a se putea corija curentul de aer prin aeratoare. Se situează în centrul planşei bord.

Senzorul de calitate a aerului

Este un senzor de tip semiconductor. Se montează la intrarea în blocul de distribuţie a aerului. Analizează în permanenţă evoluţia concentraţiei de gaze (CO şi NOx) şi trimite informaţiile calculatorului care va închide voletul de recirculare dacă este necesar. 

În cazul climatizării automate, voleţii de recirculare, de amestec şi de repartiţie sunt acţionaţi de motoare comandate de către calculator. Aceste motoare pot fi de curent continuu sau motoare pas cu pas asociate eventual cu potenţiometre, care să informeze calculatorul de poziţia voleţilor.

Întreținerea instalațiilor de climatizare auto

Acestea sunt echipamente pentru recuperare / încărcare / reciclare agent de răcire şi ulei.

Echipamentele comercializate de către AES Tools  îndeplinesc toate cerinţele necesare întreţinerii, testării şi reparării sistemelor de aer condiţionat.

Aparatul din imagine este unul din modele comercializate de către AES Tools.

Un astfel de aparat este complet automat. În general, un astfel de aparat complet conţine: un cilindru de umplere, indicatoare de presiune, pompe vid, supape închidere și  furtunuri de umplere.

Se poate conecta ușor cu ajutorul adaptoarelor la părţile de înaltă şi joasă presiune a sistemului A/C. Aparatul poate fi folosit pentru a recupera, încarcă şi recicla agentul de răcire. Reciclarea se face prin înlăturarea apei şi a particulelor materiale din agentul de răcire.

În fiecare an , se recomandă: 

  • Verificarea nivelului lichidului refrigerant din circuit;
  • Curatarea si suflarea condensatorului și radiatorului de răcire al motorului;
  • Verificarea evacuării apei provenite din condensarea în dispozitivul de aer rece.

Încărcarea instalației 

Echipamentele permit reciclarea fluidului recuperat din descărcarea instalației. Ele mai permit:

  • Separarea de uleiul de compresor;
  • Efectuarea vidarii circuitului;
  • Reintroducerea uleiului nou;
  • Cântărirea și introducerea agentului de răcire cu precizie în circuit.

Recuperarea gazului refrigerant trebuie efectuată cât mai lent posibil, pentru a antrena cât mai puţin ulei odată cu fluidul. Înainte de a fi stocat în rezervorul staţiei de încărcare, refrigerentul este deshidratat şi separat de ulei.

Controlul cantității uleiului din compresor. Trebuie măsurată cantitatea de ulei extrasă din instalație. Uleiul recuperat nu va fi reutilizat.

Vidarea circuitului. Această operație are ca scop scoaterea aerului din circuit şi, odată cu el, şi umiditatea. Se recomandă un timp de vidare de 40 de min.

Controlul etanșeității circuitului: se închide robinetul care face legătura între instalaţia A/C şi pompa de vid, se oprește pompa şi se deschide racordul între instalație şi manometre. 

Timp de 10 minute, poziția acelor manometrelor LP şi HP nu trebuie să se modifice. În caz contrar, trebuie determinate şi eliminate cauzele neetanşeităţilor.

Umplerea instalației

Înainte de a trece la umplerea instalaţiei, trebuie realimentată instalaţia cu ulei proaspăt, recomandat de producător. 

Umplerea circuitului trebuie făcută respectând cu strictețe cantitatea prevăzută de constructor.

Defecte mecanice (de exemplu, avarierea compresorului) pot reduce capacitatea de răcire a sistemului, la fel cum o fac şi influenţele chimice sau fizice.

Agentul de răcire, în particular, poate influenţa decisiv funcționarea sistemului de aer condiţionat, datorită proprietăților sale. Astfel, cunoaşterea relaţiilor de bază dintre elementele chimice, cât şi fizice, ale sistemului A/C este foarte importantă pentru orice mecanic din service, nu numai pentru specialistul în A/C. 

Numai cantităţi mici de apă se pot dizolva în agentul de răcire lichid. Însă, agentul de răcire sub formă gazoasă se va amesteca în orice proporţie. 

Apa va avaria sistemul A/C ireparabil, datorită faptului că se combină cu impurităţile, pentru a forma acizi (la presiune şi temperatură ridicate).

Agenţii de răcire nu trebuie sub nicio formă amestecaţi unul cu celălalt, întrucât proprietăţile lor chimice şi fizice sunt diferite şi conţin uleiuri diferite. Numai agentul de răcire pentru care sistemul de aer condiţionat a fost conceput poate fi folosit.

Agentul de răcire poate dizolva plasticele. Plasticul astfel dizolvat se poate depozita în detentor sau orificiul tub după răcire. Componentele vor fi obstrucţionate şi nu vor mai funcţiona. Aşadar, folosiţi componente de calitate, cu specificaţia că rezistă la contactul cu agenţii de răcire.

Un circuit de răcire poate fi curăţat, chiar dacă acesta conţine agent de răcire în el. Pentru a înlătura impurităţile, circuitul de răcire este curăţat cu aer comprimat uscat şi apoi dezumidificat cu nitrogen.

Acest lucru este necesar atunci când:

  • Circuitul de răcire a fost deschis în timpul funcționarii ( de exemplu, în cazul unui accident);
  • Există dubii asupra cantităţii de ulei frigorigen prezent în circuit;
  • Compresorul trebuie înlocuit, datorită avarierii interne.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.